Salut, azi vreau să vă povestesc despre prietenul și fratelui de suferință Corneliu Popescu din Deva. Ne-am întâlnit prima dată într-o tabără la Mărișel în urmă cu câțiva ani din prima zi ne-am înprietenit și am rămas prieteni și pe Facebook. Știind că trebuie să mă duc până la Arad am văzut că Deva este pe la mijlocul drumului și îmi doream foarte mult să ajung și până la el pentru că am zis mai demult, când mă tot invitat pe la el, cu prima ocazie voi trece pe la el și uite că acuma era ocazia și nu puteam să o ratez, nu? 😀
Am mai povestit cu el dar mai rar, din păcate știam că are o situație complicată din ce îmi povestea el, dar la fața locului situată este mult mai gravă, eu locuiește singur și din păcate este paralizat de la brâu în jos și se descurcă foarte, foarte greu. Cred că nici nu vă dați seama cât de mult sa bucurat de vizitat noastră ne-a invitat înăuntru era foarte, foarte bucuros se vedea pe fața lui și nu îi venea să creadă că am mers pe la e,l sincer nici mie nu prea îmi venea să cred că am ajuns la el 😀 . Atâtea aveam să ne povestim și timpul era foarte scurt, am reușit să stau la el vreo 20 de minute pentru că era deja aproape pe înserate și mai aveam 140 de km până acasă. Atâta de rău îmi pare că nu am putut sta mai mult, dar sper că data viitoare și îmi doresc foarte mult ca anul acesta să mai pot merge o dată pe la el în vizită. Este foarte greu să locuiască singur și se vede. Ai ar fi de foarte mare ajutor ca cineva să-l ajute măcar o dată sau de două ori pe săptămână cu curățenie și alte lucruri care are nevoie. Îmi povestea că într-o noapte a căzut din pat și până dimineață a dormit pe jos, pe betonul rece și sa târât pe jos până la ușă vreo 6-7 m, să poată ajunge la ușă, până a venit dimineața cineva să-l ajute să se urce în pat 🙁 , câte astfel de persoane nu sunt în țara asta și nimănui nu le pasă de ei. Aș vrea să pot face mult mai multe pentru el, dar ………. Multă sănătate
Lasă un răspuns