Salut, viața omului pe pământ este ca un abur, acum este și în secunda următoare nu mai este 🙁 .Toată viața omul lucrează din greu să își câștige pâinea, adună să își facă o casă, dar nu își dă seama că casa lui se află altundeva. Toată viața omul strânge comori aici pe pământ și când pleacă, aici rămân toate. Omul nu își dă seama că e mai de folos să strângi comori în cer unde nu le mănâncă moliile. (Matei, 6: 19-20) Persoanele nouă dragi pleacă pe rând și când ne vine rândul și noi, ne acomodăm greu fără ele, dar trebuie să mergem înainte. Eu sunt sigur că contează și cum pleci, unii pleacă rapid, fără suferință, alții pleacă după mulți ani de suferință 🙁 ,de exemplu Bunica (din partea Mame-i noastre) a plecat după 5 ani și jumate de paralizie la pat. La Pocăiți de exemplu, am auzit astfel; Un Pocăit adevărat când află că este pe moarte, la el este o bucurie, pentru că e convins că pleacă la Domnul, oare? Nu cred că se bucură nici ei, Doar Domnul știe. Multă sănătate
