Mulţi tineri doresc să meargă Vara în tabără, chiar şi eu îmi doream să pot merge într-o tabără şi aşa cum sînt cu handicap fizic şi pe deasupra nici nu prea ştiam cum este într-o tabără. A fost o bucurie foarte mare pt mine cînd am fost invitat de Caritatea în tabără la Mărişel. Îmi doream foarte mult să pot merge şi am aflat că tabăra este pt persoane cu handicap şi însoţitori lor. Am plecat de acasă totuşi cu ceva reţineri şi chiar am vrut să renunţ de cîteva ori, dar parcă cineva îmi tot spunea în mintea mea dute, dute şi m-am dus. Mergînd pe drum către Mărişel şi atunci părcă vreoiam să renunţ, îmi era parcă frică de nu ştiu ce (eu pînă atunci nu am mai fost nicăeri înafară de Spital). Am ajuns cu bine, de cum am deschis uşa de la maşină am simţit un aer proaspăt de parcă mîncam ceva mentolat şi sunetul pîrîului din apropiere părcă ma fermecat. Am stat 7 zile magice acolo, nici nu am cuvinte cum să vă explic ce liniştit am fost aceste zile, nu aveam nici o grijă, 
nici un gînd, parcă eram întrun vis din care nu vreoiam să mă trezesc. Am avut de toate, nu ne-a lipsit nimic, mîncarea era de nu puteam mînca tot din farfurie, de aceia nici nu am putut asculta de sfatul Doctorului, care ne-a zis aşa; cînd vă ridicaţi de la masă să aveţi inpresia că parcă ar mai încăpea ceva în stomac, cu aşa mîncare bună nu m-am putut abţine, recunosc. Şi nu numai că am avut mîncare bună şi cît am vrut, m-am simţit bine şi de cum se purtau cu noi, cum eram primţi cu căldură de care eu nu prea am avut parte aproape de loc, cu toate că cunoşteam doar două, trei persoane şi doar de pe net. Am găsit şi cîteva răspunsuri la unele dintre întrebările mele, poate am să mai găsesc şi anul ăsta. Deci nu am cuvinte cum să o mai descriu prima mea tabără, de abia aştept pe ce-a de anul ăsta. A fost frumos, cu toate că vremea nu a ţinut cu noi şi nici Soarele, mai mult a fost ploaie dar am reuşit să mai şi vizităm locurile şi să ne prindă ploaia pe drum la o distanţă destul de mare de cabană, eram eu, Andrei, Dorin, Simona, ancuţa şi Romi, am făcut o baie de nu o uit nici o dată, e bine că nu am răcit. Pe cînd i-am cunoscut pe toţi şi le-am învăţat numele la fiecare a trebuit să venim acasă, mi-a trebuit multe zile pînă m-am acomodat. Anul ăsta am din nou speranţe să merg în tabără şi de abia aştept. Multă sănătate
Lasă un răspuns