Poate că această întâmplare a fost o palmă ca să mă trezesc la realitate

Salut, se spune că nu e bine să ia omul decizii la supărare 🙁 și cred că a avut dreptate cine a zis. Am fost foarte supărat când am luat decizia ca să mă retrag din a ajuta persoanele cu dizabilități, măcar că știu bină ce scrie în, Iacov, 4: 17 Deci cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!  🙁 .Chiar nu vreau să păcătuiesc în acest sens. Am fost și încă mai sunt puțin supărat pe unele personae care fac acuzații și mă descreditează, mă chinui să conving oamenii să ajute și apare unul ofticos și strică toată treaba, toată munca noastră 🙁 ,conving foarte greu pe cineva să ajute și îi pierd foarte ușor 🙁 .Sau retras foarte mulți donator din Grup, din diferite motive, pentru că de multe ori se face parcă tot posibilul să scăpăm de ei și nu să-i atragem de partea noastră, că suntem foarte, foarte răi 🙁 ,ne-am mânca unul pe celălalt dacă am putea 🙁 și nu e bine, mai bine ne-am unii și să ne ajutăm și nu mai fugiți unde se promite cel mai mult, căutați și faptele, așa pentru încredere. După întâmplarea de luni, am simțit din nou cum este să fiu în neputință 100%, să nu mă pot mișca de loc, să văd care îmi sunt prietenii adevărați pe care mă pot baza când sunt la greu, care sunt ce-i care sar primii să mă ajute, atunci când sunt la greu și am nevoie de ajutorul lor. Poate că această întâmplare a fost o palmă ca să mă trezesc la o realitate, dar ceva a fost și trebuie să fac ceva, am învățat ceva din această întâmplare. Voi încerca totuși pe cât îmi stă în putință să mai ajut, mai ales că Domnul mi-a mai trimis o donație pt Proiectul cu 25%, de 300 lei printrun Anonim + 100 €, când eram mai hotărât să renunț la tot și totuși cred că e un semn, ce părere aveți? Atunci mai mulți mă încurajau să nu renunț, deci e un semn? Multă sănătate