Pentru mine a murit acum 21 de ani, doar că acuma îl înmormântează

Mama, eu și Tata prin 1975

Povestea mea
Salut, la început am vrut să-i dau un alt titlu, dar după ce am terminat-o de scris, mi-am dat seama că e Povestea mea și nu altcuiva. De 1 Mai a decedat tata și chiar nu am simțit absolut nimic, ba chiar am spus-o cu sinceritate că ”Pentru mine a murit acum 21 de ani, doar că acuma îl înmormântează” ,asta am simțit și am fost sincer 100%. După câte ne-a făcut, cred că l-am iertat, nu am simțit nici o dată nevoia că ar trebui eu să-i cer iertare pentru ceva și nici el să își ceară iertare de la mine, poate ar fi trebuit 🙁 , altfel nu cred că aș fi încercat să vorbesc cu el, să-l ajut, pentru că sunt sigur că Dumnezeu la pedepsit și a trăit într-un hal vai de el ce a ajuns, dar răutatea lui a fost până în ultima clipă a vieții la maxim 🙁 .

Povestea mea, fiecare copil pentru a putea fi, trebuie să aibe o Mamă și un Tată, asta-i clar. Azi vreau să vă povestesc o poveste despre un Om care din punctul meu de vedere nu se poate numii Tată și nici nu merită această onoare, nu e o judecată, ci o părere, acuma fiecare are dreptul să interpreteze cum vrea 🙁 . Am scris într-o seară pe facebook la o postare unde oamenii comentau și condolanțe că a decedat Tata și eu am scris ”Pentru mine a decedat de 21 de ani, doar că acuma îl înmormântează” și așa-i pentru mine 🙁 . Unii au comentată fără să știe despre ce e vorba.
Tata a fost un curvar, un afemeiat pe care la interesat doar femeile și curvele, nu dădea doi bani pe noi, când se supără nu vorbea săptămâni cu noi, era o fire la care nu reușeai să-i faci pe plac nici cum, ori cât te străduiai 🙁 .

În stânga părinți Mamei, în dreapta părinți lui tata

Nu o să vă povestesc cât și-a bătut joc de Mama, cum se purta cu ea, pentru că oamenii din Bogata știu, cei în vârstă și mi-au mai povestit. Mama în ultimi ani de viață (2-3 ani) a fost foarte, foarte bolnavă 🙁 și eram trei copii, o soră dea noastră murise la câteva săptămâni după naștere în 1980, era din gemene, eram și eu care nu puteam umbla 🙁 ,era necaz mare în familie, vă dați seama? 🙁 .Mama foarte balnavă, a murit în 1981 în Iunie de cancer la creier într-un Spital din Târgul-Mureș.
După ce au înmormântat-o pe Mama, eu cu Andrei am rămas la Bunicii (părinții din partea Mame-i) practic noi la Bunici am crescut și până atunci. Am rămas 3 frați, eu 6, 6 ani, Andrei 4.4 ani și Ana-Maria 1,1 ani. Eu cu Andrei am rămas la Bunici și Ana-Maria sa născut cu probleme de sănătate și doctorii nu-i dădeau șanse de viață, mai ales că sora geamănă a rezistat doar câteva săptămâni 🙁 ea a fost abandonată la o Casă de Copii de tata și ulterior a fost luată și crescută de o mătușă, o soră a Mame-i, Ana-Maria a fost crescută în puf și nu a știut ce sunt lipsurile, foamea, mizeria și bătăile 🙁 .

Mătușa care ne-a crescut cu Bunicii

Eu cu Andrei am fost crescuți de Bunici și o mătușă (soră cu Mama) până prin 1986 toamna, în timpul școlii, la școală (eu la jucu și Andrei la Gilău) în vacanțe la Bunici, eram în câmp, fără curent, tv, nici copii, doar un radio care mergea cu baterii câteva ore pe zi, dar am avut viață faină și habar nu aveam ce zile grele ne așteptau la civilizație după vara anului 1986 🙁 .
Tata, Mama nici nu murise bine, era încă în dolui, nu trecuse 6 săptămâni și el deja își găsise concubină 🙁 . Nu avea nici o treabă, nu avea copii, el deja umbla să se însoare 🙁 . Și așa a făcut toată viața lui, nu conta nici naționalitatea femei și nici vârsta, doar să aibe gaura 🙁 . Doar două scopuri a avut în viață,
1. să se însoare, a reușit încă de trei ori legal și
2. să vândă casa construită împreună cu Mama, noroc că pe vremea aia erau legi bune și nu a reușit. Cu toate femeile cu care se combina, toate încercau toate posibilitățile să vândă casa, când vedeau că nu se poate vinde casa, îl părăseau, așa a reușit să fie aruncat de una și să fugă cu umerașul plin cu hanele în spate 😀 ,a pățit el mai multe.
Calvarul vieții mele

Eu și Andrei în 1987

Din 1986 a început calvarul vieții noastre (eu cu Andrei). Bunici sau înbolnăvit, el între timp sa recăsătorit în comuna Mihai-Viteazu cu o femeie cu 4 copii, fata cea mare era măritată, fiul cel mai mare nu locuia acolo, (Mama noastră vitregă era mai în vârstă ca tata cu cel puțin 10 ani) 2 copii, acasă mai mari ca noi. Tata tot încerca prin tribunal să ne ia de la Bunici, nu că ne iubea el, pentru că plătea lunar pentru fiecare dintre noi câte 300 lei 3×300= 900 lei în fiecare lună se cunoștea minus 900 din 2.100 lei cât avea el salar. Prin 1986 după cum vă spunea, Bunici sau îmbolnăvit, Bunica a paralizat la pat, Bunicul sa îmbolnăvit și el și mătușa nu a putut singură să aibe grijă și de noi, măcar în vacanțe 🙁 și am fost dați în grija lui Tata 🙁 .
Bătăi, foamete, mizerie, păduchi
De aici a început viața grea, bătăi, foamete, mizerie, păduchi și multe altele. În prima mea vacanță la tata, a fost în vacanța de iarnă din 1986-1987, țin minte că pentru început a fost bine, doar că ma dus înapoi din vacanță la începutul anului 1987 plin de păduchi 🙁 și acuma mai țin minte ce rușine mi-a fost și cât ma certat femeia de servici, Tanti Tudorița, (o femeie foarte dură, toată școala se temea de ea când era de serviciu ea 🙁 ) pentru că și ea se mira, că până atunci eu mergeam tot timpul curat înapoi la școală, după ce-am povestit noua mea casă, a înțeles, ori cum ne tundeau la zero pe toți copiii, fie vară, fie iarnă, dar era o mare rușine când cineva mergea înapoi cu păduchi, nu eram nici singurul și nici ultimul 😀 ,dar râdeau copiii, colegii, își băteau joc de noi, erau glumele din vremurile alea, ziceau că avem fotbaliști, fiecare câte echipe avem, ect. 😀 ,eram și noi copii și fără nici o vină, mai luam uneori și bătaie, parcă noi eram de vină că am mers înapoi cu păduchi 🙁 ,mai grav era de cei care veneau de acasă cu Râie, aia se lua și mai repede 🙁 ,la mine nu a fost cazul nici o dată.
Vacanță în Spital

Eu la 9 luni 😀

În vacanța de vară din 1987 ma internat la Spitalul de Recuperari din Cluj, etajul 7 la doamna doctor Popescu Dana, aici m-au chinuit vreo 3-4 luni cu scipeți cu greutăți legate de picioare, am suportat dureri îngrozitoare, când au văzut că picioarele nu se îndreaptă, mi-au pus și saci de 2-3 kg cu nisip, durerile erau și mai mari, plângeam de dureri și încă mai eram și certat 🙁 , când au văzut că aceste metode nu dau rezultate, m-au operat de 3 ori, au spus că mă vor face să umblu, visul meu de copil avea o speranță, dar am ajuns și mai rău 🙁 , nu mai vreau să îmi amintesc acest capitol, e foarte dureros 🙁 .
Înapoi la Jucu
Din toamna lui 1988, am fost dus înapoi la școala din jucu, după pauza de 1 An petrecută la Spitalul de Recuperări din Cluj. înainte de operații, puteam merge în patru labe și eram independent 100%, mă descurcam singur peste tot, după operații, nu mai puteam merge nici în patru labe, am luat multe bătăi de la un Brancader Pârâu Vasile, dădea niște castane peste cap de vedeam stele verzi, erau foarte dureroase și trebuia să le îndur 🙁 . Mă lua de mâna dreaptă, mă ridica pe umărul lui și mă ducea din clasa de la etajul 2, până în cealaltă clădire la dormitor, un drum foarte dureros de vreo 200-250 m, simțeam că mi se zmulge mâna din umăr de durere, pe trepte când cobora cu mine pe umărul lui, îmi venea să urlu de durere, dar nu întrăzneam, doar strângeam din dinți, e foarte durerosă durerea asta, după două, trei săptămâni am început să mă obișnuiesc eu și umărul, primele zile au fost groaznice de dureri, acuma nu am pe cine învinui pentru perioada din școală, așa au fost acele vremuri 🙁 .
Cea mai mare bucurie
În 1989 după vacanța de iarnă, când ma dus înapoi la școală, directorul ia spus că în situația în care sunt, nu mai are rost să fac școală, că nici o meserie nu pot învăța, încercau și ei să mai scape de unul și bine au făcut. După vreo două, trei săptămâni a venit și ma scos de la școală, din această perioadă a început alt calvar 🙁 .M-am bucurat că am scăpat de școala de la jucu, dar bucuria a fost scurtă 🙁 .Locuiam în comuna Mihai-Viteazu, de multe ori singur acasă, mama vitregă făcea tot posibilul să iau bătaie din ori ce, pe ea o credea ori ce zicea, pe mine nu, practic aia mă îmbârliga și inventa te miri ce lucruri și luam bătaie, eu nu puteam merge nicăieri, dar bătaie luam 🙁 , tata îmi dădea doar pălmi peste cap, pe Andrei când era în vacanță îl mai bătea și cu cureaua 🙁 , o curea de piele groasă de 4-5 mm. Luam bătaie din ori ce.
Tata era paznic la șantierul din Turda, acolo e Parcul de lângă Arieș acuma, lucra 12 cu 36 ore, mergea tot a doua noapte la lucru. Într-o după masă, sătuli de toate, mie și lui Andrei ne-a venit o ideie să mergem până la Bogata în vizită la neamuri, tata era la lucru, el mergea pe la 4. I-am spus mame-i vitrege că vrem să mergem, ea ne-a lăsat, ne-a dat haine curate chiar și am pornit la drum, sunt vreo 8-10 km. Noi am stat câteva zile pe la neamuri, mai precis doar mătușa Irina ne-a primit (că eram vai de noi și plini de păduchi 🙁 și le era frică la restul neamurilor să ne primească) Am stat câteva zile, 3-4 zile și după aceia am plecat înapoi la Mihai-Viteazu. Mama vitregă ia spus lui tata că am fugit de acasă și vai de capul nostru ce bătaie am mâncat eu cu Andrei la întoarcere, cu toate că i-am explicat că noi nu fugisem și chiar ea ne-a dat voie. O bătaie pe care eu nu o pot uita niciodată, în timpul bătăii m-am făcut că am leșinat, mi-am dat ochii peste cap și atunci sa speriat tata rău, în acel moment a crezut că mă omorâse și a încetat și poate că asta se și întâmpla 🙁 .
Atâta de tare sau speriat amândoi că nu mai știau ce să facă, au vrut să cheme Salvarea, dar nu știau cum să explice cele întâmplate, mi-e îmi era frică de înjecție și mă făceam că îmi revin și au renunțat la ideia cu Salvarea și așa au mai încetat o scurtă perioadă cu bătăile 🙁 .
În vacanțe
Pe timpul vacanței de vară când Andrei era acasă, toate zilele ne plimbam pe toate străzile din comună, Andrei mă înpingea cu căruciorul. Toate zilele răbdam foame și bătăi, uneori mergeam de dimineață și doar seara mergeam înapoi acasă, că ori cum de bătaie nu scăpam 🙁 de câte ori ne culcam flămânzi seara, că după o bătaie bună, nu ne mai trebuie nici de mâncare, plângeam și adormeam așa și dimineața o luam de la început 🙁 . Luam bătaie de la tata și de la băiatul mama-i vitrege, pe la urmă a încasat-o și tata de la el 😀 .
Mama vitregă nu țin minte să mă fi bătut vreo dată, era destul că îl provoca pe tata să ne bată 🙁 . Toate zilele ne plimbam pe străzi, eram murdari, flămânzi, vai de capul nostru, ne mai dădeau oamenii câte un leu, 5 sau 10 și când adunam bani de un borcan de fasole cu costiță sau cârnăcior, cumpăram și mâncam împreună cu Andrei și mai potoleam foamea, erau zile în șir când mâncam doar fasole sau ne mai mulțumeam și cu câte o îngheețată polar 🙁 , nici nu vă dați voi seama câtă fasole am mâncat noi, altceva nu prea mai era pe atunci, doar ceva biscuiți tari ca betonul, îți rupeai dinții în ei 🙁 .
Cum făceam rost de bani
Țin minte ca să facem bani, legam drumul la mireasă, în comună în fiecare sâmbătă era cel puțin o nuntă și când ne vedeau oamenii murdari și vai de capul nostru și eu în cărucior, unii Nașii nici nu mai negociau cu noi și ne dădeau 100 de lei și așa aveam bani de mâncare. Am avut cazuri când tata ne mai și fura banii, că îi ascundeam în pătura de pe cărucior. Îmi aduc aminte că ne plimbam duminicile pe străzi, simțeam tot felul de mirosuri de mâncare de la casele oamenilor și cât ne-am fi dorit, sau să primim și noi puțină mâncare, că înafară de bătaie și fasolea la borcan (fără pâine) nu mâncam nimic și mai ales când ne aduceam aminte ce mâncăruri mâncam la Bunici, Bunica când făcea tocană de pui, întotdeauna pulpele ni le dădea mie și lui Andrei, aici doar visam la ele, deja îmi vine să plâng, nu mai vreau să-mi amintesc 🙁 .
Înapoi la Bogata
În 1990, după ce tata a încasat vreo 2-3 bucăți de la fiul vitreg, a hotărât peste noapte că trebuie să ne mutăm înapoi la Bogata, știa că urma să o mai încaseze, avea multe promisiuni, ia mai dat și el la fiul vitreg de câteva ori bătaie în trecut, copilul crescuse, avea 17-18 era în putere și urma să i le dea înapoi, că avea o mare dorință să scape de acele datorii 😀 ,înțelese cum stă treaba. Casa era părăsită de câț-va ani, dar îi era frică, pentru că el se certase cu toată lumea (surorile și frații mamei) și nu avea curaj, ne-a trimis pe mine și Andrei pe jos, Andrei ma împins vreo 10 km cu căruciorul până în Bogata, neamurile sau bucurat că vrem să ne mutăm înapoi, știau ce viață duceam acolo. Un unchi era tractorist, a luat două remorci și au încărcat tot ce se putea și ne-am mutat la Bogata.
La Bogata, altă viață
După ce ne-am mutat la Bogata noi trei, tata, eu și Antrei, au încetat bătăile și foamea, a mai încercat să ne mai bată, chiar ne-a mai bătut, dar se temea de unchiu care locuia chiar în spatele case-i noastre și care îl atenționase de câteva ori să înceteze cu bătăile, unchiu Ioșka era un om așa dintr-o bucată 😀 și se temea de el. Sa liniștit o periodă, dar iar a început să aducă tot felul de femei nu mai el ști de unde.
O alcolică
Prin Noiembrie 1991, ne-am trezit că într-o zi aduce o femeie, femeia părea că tremura, dar după 2-3 pahare de vin, își revenea. Nu a venit singură, avea doi băieți și ea, mai mari ca noi și uite cum peste noapte ne-am trezit o familie cu 6 persoane 😀 și nici acest lucru nu era o problemă, că știți vorba aia, unde mâncă 3, încape și al 4-lea, în cazul nostru 6 persoane 😀 .Am observat că femeia fuma, tata nu fuma, nu bea, doar câte un pahar când mânca, am observat că îi plăcea vinul foarte mult, nu făcea nimic, toată ziua, doar bea la vin, în două luni a băut două damigene de vin 2×50 litri. Era tot timpul în comă alcolică, când se trezea cu ochii ăia umflați, îmi venea să o iau la fugă (noroc că nu puteam 😀 ) Am început să-i zic la tata, lui părea să-i convină situația și nu puteam face nimic.
Pachetul din Anglia
Țin minte că am primit pachet din Anglia (femeia această ma ajutat foarte mult) mi-a trimis câteceva printre care bomboane pentru brad și alte lucruri pentru Crăciun, le-am pus în cămară, pentru că mai erau 3-4 săptămâni până la Crăciun. Noi observasem că dispărea unele lucruri de acasă printre care și dulciurile mele 🙁 , mi-a spus un vecin că o văzuse când a dat dulciurile mele la buticul din sat, vânzătoarea a recunoscut că ia dat 2-3 sticle de băuturi alcolice și țigari, ne miram noi de unde avea în urmă cu câteva zile băutură și țigări, că nici nu lucra, când i-am spus lui tata că mi-a vândut dulciurile, tot eu cu Andrei era să luăm bătaie 🙁 a vândut toate borcanele și sticlele pe care le aveam, a vândut tot ce se putea din casă 🙁 . Cumva cu greu am scăpat de ea, într-o dimineați de 1 Februarie, tata a trebuit să meargă nu mai știu unde, femeia sa trezit cu copiii cei doi, au înpachetat tot ce au putut, au luat și 2-3 găini și au dispărut, eu m-am trezit pe la 10 când a intrat tata pe ușă, nu înțeleg cum am putut să dorm atât de adânc, de nu am auzit nimic 🙁 . Sa uitat, a constatat ce lipsea, dar sa bucurat că au plecat, nu am mai auzit nici o dată de ei.
Alte combinații, Ludovica
A mai avut el combinați, a tot venit câte una, dar dacă vedeau că nu poate vinde casa, îl părăseau, doar de alea găsea, când îi recomanda cineva o femeie de treabă, nu-l interesa 🙁 Din 1993 a fost angajat ca însoțitorul meu.
Prin 1994 cred că, a găsit o femeie care părea de treabă, locuia în Micro, în blocul de la Materna la etajul 7 sau 8, era o femeie care cred că lucra la Hotelul Potaisa din Centru Turda, o chema Ludovica, o femeie frumoasă și foarte grasă, era o femeie aranjată, vopsită, o doamnă de oraș, nu părea să se mărite cu un țăran vai de capul lui 🙁 . Au stat o perioadă împreună, adică Ludovica mai venea uneori la noi, (nu putea lucra mai nimic pt că era foarte grasă) 4-5 luni, până la fraierit pe tata de i-a plătit consumurile, avea restanțe foarte mari, urma să aibe probleme de evacuare, tata vânduse ceva pământuri moștenire și după ce a plătit, ia dat cu șutul în fund, ori cum femeia asta a urmărit și așa sa terminat povestea de ………. iubire dintre ei 😀 .
Tot felul de ciudățeni
De atunci a mai adus tot felul de ciudățenii, în special țigănci și mai bătrâne ca el, nu știu pe unde le găsea 🙁 .Așa a fost și ultima, Daroș Maria, era mai bătrână ca el cu vreo 10-15 ani, versată femeia și cu școala vieți, că la școală nu cred că umblase. Asta era prin toamna lui 1997 (când am reușit să băgăm gazul) La început părea o femeie de treabă, se purta frumos cu noi, făcea curățenie dar la capitolul gătit, făcea niște mâncăruri de nici câinele nu o mânca 🙁 , tata mânca și mâncarea stricată, nu avea nimic, eu am răbdat multă foame și atunci, nu puteam mânca ce gătea ea, nici ea nu mânca ce gătea, mânca pâine goală. Andrei toată toamna a lucrat la Gostat cu ziua, ne-a aprovizionat cu de toate, mai ales cu cartofi, era atunci de unde.
În februarie 1998, Andrei a plecat în Armată, la Luna, la parașutiști și am rămas eu cu tata și femeia lui, tot timpul îi veneau copiii și nepoții și cărau totul de la casă, avea mulți nepoți, nu erau locuri de muncă, era viață grea în acea perioadă și de mâncare trebuia, femeia era plină de datorii și toată pensia o dădea la bănci și cămătari de aia sa combinat cu tata, știa că are casă și încerca să ne convingă să o vindem și să ne mutăm la Micro, că ce fain e la bloc, că nu e noroi, ect, tot felul de texte ca să pună mâna pe bani, asta urmărea, să ne convingă, că eram toți majori și se putea, eu m-am împotrivit de la început, cu toate că eu depindeam în toate de ei 🙁 .
Am avut foarte multe de suferit din această cauză timp de 1 an cât a fost Andrei în Armată 🙁 . În februarie 1999, după ce Andrei sa eliberat, încercau să-l convingă și pe el ,Ana-Maria (sora noastră) întretimp fugise de acasă de la mătușa care o crescuse de la vârsta de 1 an, era majoră și era de acord să se vândă casa, îi promisese o garsonieră pentru partea ei din casă, Ana-Maria era foarte în cântată de oferta, ca să poată sta cu prietenul ei. De multe ori spunea Maria (concubina lui tata), luăm o garsonieră pentru Andrei, una pentru Ana-Maria și încă una în care să stăm noi 3, adică, eu, tata și ea, era un plan al ei să ne lase pe drumuri 🙁 .
Dacă a văzut că nu-i reușește planul, ne-a învrăjbit 🙁 .A făcut tot felul de lucruri, de am început să ne certăm cu tata din ori ce, lui îi spunea într-un fel, nouă întralt fel și ne certam și juca rolul în care ea încerca să ne înpace pe noi, dar ea punea paie pe foc 🙁 , am ajuns să ne dea tata la Poliție că l-am bătut eu cu Andrei, a râs de el când a auzit Șeful de Post 😀 , mă cunoștea că eram în cărucior.
Tata umbla să ne facă doar rău mie și lui Andrei, încerca tot felul de lucruri murdare, nici nu vă dați seama prin câte am trecut, era să-l bage în pușcărie pe Andrei, noroc că Polițistul nu la crezut pe tata și știa de conflictul dintre noi 🙁 . Într-un final a plecat de la noi.
Într-un final tata a plecat
În acest timp pe când era conflictul dintre noi și tata, Maria țiganca plecase de la noi, tata merea zilnic la ea și ea îl întârâta în potriva noastră. Într-o dimineață din Aprilie 1999, tata sa dus de bună voie la Măria țiganca și a rămas cu ea, a continuat să ne dea la Poliție că l-am bătut, l-am țipat afară din casă, și multe acuzații mincinoase 🙁 . A plecat de bună voie, să fie sănătos. Dar problema era că ne-a lăsat cu 3 facturi mari la gaze, era o sumă uriașă în acea vreme 🙁 , a cărat tot ce era de mâncare în casă, nu aveam nici un bob de fasole în casă, salarul de însoțitor îl luase tot el și noi a trebuit să ne descurcăm doar cu indemnizația de handicap, care era foarte mică în anii ăia și toate prețurile creșteau și se dublau și erau vremuri foarte grele 🙁 , mare noroc am avut cu neamurile și mai ales cu mătușa Irina care nici nu vă dați seama cât ne-a ajutat în acea perioadă și tot timpul de atunci.
Amenințări că vom rămâne pe drumuri
Vreo 3 ani tata ne-a tot amenințat că ne scoate afară din casă și ne lasă pe drumuri, practic ne teroriza psihic, trimitea vorbă de la oameni cu tot felul de amenințări, așa a continuat o perioadă, după aceia a început să ne ceară să-i plătim partea lui din casă (ștind clar că noi deabia trăiam de pe o zi pe alta și nu aveam de unde să-i plătim partea, era planul de a vinde casa, nu o putea vinde din cauza situației mele), ne-am dus o dată și ne-am întâlnit prin 2002 și să ne înțelegem la suma de bani, cum va cu greu ne-am înțeles la 25 milioane lei, (a cerut 40 milioane la început) în banii din acea vreme, era o sumă imposibilă pentru noi 🙁 . Dar Dumnezeu ne-a pregătit salvarea noastră încă din 1990, deci cu 12 ani înainte, vă spun cum.
Adopted famili din Anglia
În 1990, cineva (un Prejbiter de la Biserica Penticostală pe nume Gârbovan) mi-a spus dacă aș vrea să colaborez cu o familie din Anglia, să-i dau adresa și o poză și am fost acceptat de o femeie din Anglia (mai târziu am aflat că din 30 familii din Bogata, doar eu și încă o familie cu mulți copii am fost acceptați) O chema Miss Nell Dillimore și era o femeie în vârstă, mă considera Adopted famili. Ma ajutat foarte, foarte mult, îmi trimitea pachete 3-4 cuti de două ori pe an, de Crăciun și Paști, primeam lucruri ce în România apăruseră mult mai târziu, mai găseam căte 5 sau 10 dolari, uneori 50 dolari, într-un an ne-a trimis Fari detergent de spălat vase, noi am crezut că-i șampon și ne spălam pe cap cu el 😀 ,mai târziu am aflat pentru ce era el de la reclamele de la tv 😀 . Mi-a trimis în 1992 primul meu cărucior electri, prin 1996 mi-a trimis bani să cumpăr un tv color, pe stradă doar un vecin mai avea tv color, în 1998 mi-a trimis bani de am băgat gazul, a costat foarte mult în vremea aia 🙁 . Singura noastră speranță era la Miss Nell Dollimore, i-am scris scrisoare, (prin scrisori corespondam atunci, acuma ar fi foarte simplu) i-am explicat situația, ea sa interesat la cei din Turda, au fost confirmate cele spuse de mine și în câteva luni mi-a trimis banii, peste 25 milioane.
Am plătit partea lui tata din casă
Pe data de 16 August 2002 i-am plătit 25 milioane pentru partea lui din casă, am făcut un act de vânzare/cumpărare de mână, semnat și cu martori, urmând ca să vină să semneze când vom avea bani să facem hirtiile și la Notariat și de atunci am avut liniște cu Andrei și nu ne mai stresa nimeni, până prin 2014 când i-am spus să vină să semneze la Notariat, a refuzat, ba chiar îmi cerea săi mai dau încă vreo 15,000 € ca să semneze, după un timp a lăsat la 5.000€ și am fost nevoie să-l chem în instanță și ajutat de o firmă de Avocați am primit o hotărâre judecătorească egală cu semnătura lui. A mai tot încercat el câte ceva, dar fără succes.
Prin 2001 tata sa căsătorit legitim cu fosta concubină Daroș Maria (ea spera la ceva) au locuit în chirie, o vreme au stat la Azilul de Bătrâni din Micro, după aceia au fost dați afară. Tata a fost surprins de mai multe ori căutând prin containere după fier vechi, ect. După câț-va ani ia murin nevasta (Daroș Maria) și el a ajuns să locuiască într-un coteț, mi-a spus fratele lui că la găsit practic abandonat într-un coteț, ia fost milă de el și la dus în satul natal comuna Suseni jud. Harghita. Aici tata cu obiceiurile lui de a căuta prin containere, a adus multă rușine fratelui care era angajatul Primăriei. Atuncia au făcut tot posibilul și la-u mutat înapoi în Bogata, la-u ajutat să cumpere un apartament și au scăpat de el. În 2014 ia venit o înștințare că are de plătit peste 80 milioane lei vechi la o firmă, întradevăr, vosta nevastă a scos mai multe lucruri în rate cu buletinul fără să știe el, i-au falsificat semnătura și cât a trăit ea și-a plătit ratele, după ce a murit a ieșit adevărul la iveală 🙁 . Casa find tot pe numele lui, îmi era frică să nu ne arunce afară Banca și atunci am fost nevoit să mergem în instanță și am câștigat, practic partea lui a fost trecut pe numele meu.
De încheiere
Ar mai fi foarte multe de scris, unele mai bine să nu mi le nici amintesc 🙁 ,pentru că ar fi ca o rană care s-ar deschide după ce aproape e vindecată 🙁 . Am scris această poveste, ca să vedeți de ce am spus că ”Pentru mine a murit de 21 ani, doar că acuma a fost înmormântat” Pot spune că l-am iertat, am încrecat de mai multe ori să discut cu el în ultimi 3-4 ani, dar fără succes, tot el era cel supărat, așa că l-am lăsat în pace, de vreo 2 ani, treceam pe lângă el ca și cum nici nu laș vedea, acest lucru îi convenea și lui. Am încercat de multe ori să discut cu el, dar tot el era cel supărat, așa că am renunțat. Am încercat să-l mai ajut uneori, fără să știe că era de de la mine, mai ales când făceam plase cu alimente, nu era important să știe de unde sunt alimentele și dacă era altfel, îl ajutam și mai mult. Acum pe data de 1 Mai 2020 a decedat și Domnul să aibe milă de sufletul lui și de noi la timpul potrivit. Doamne ajută-ne