„Codru-i frate cu romanul”, se spune dintotdeauna. Si nu intamplator, pentru ca padurea le-a oferit stramosilor nostri nu numai adapost, ci si o pretioasa sursa de materii prime – lemnul. Despre creatorii anonimi care au facut din lemn piese de mobillier, vase si cani, unelte agricole si gospodaresti, instrumente muzicale, case, mori, pive si troite pe marginea drumurilor, toate minunat impodobite (ah, si sa nu uitam Cimitirul Vesel de la Sapanta!), s-au scris pana acum sute sau chiar mii de studii stiintifice, articole de presa, monografii… Romanii au fost, dintotdeauna, foarte buni lemnari – iar cei care vor sa vada cu ochii lor in cate feluri s-a concretizat acest talent se poate duce la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucuresti, la Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului, la Muzeul Satului Banatean din Timisoara, la Muzeul Satului din Galati si in multe alte asemenea locuri.
Chiar daca, din cauza taierilor abuzive, lemnul s-a scumpit mult si nu mai este acea resursa inepuizabila pe care o aveam la dispozitie inainte de defrisarile masive, industria prelucrarii lemnului – spre deosebire de alte industrii (de multe ori dezvoltate artificial in perioada comunista) – a a supravietuit si se dezvolta in continuu.
Si, din acest motiv, este nevoie de tot mai multe utilaje performante! Pentru ca lemnarii romani nu mai lucreaza demult cu fierastraul de mana, cu tesla, cu dalta si custura, cum faceau stramosii lor. Chiar si in cel mai mic atelier de tamplarie se gaseste cate un fierastrau circular stationar, iar in fabricile de mobila se folosesc si multe alte utilaje de prelucrare a lemnului şi utilaje de tamplarie care mai de care mai complexe si mai sofisticate: de la masini de debitat, prese hidralulice, masini de furniruit, masini de frezat si strunguri pentru lemn, pana la cele mai noi tipuri de CNC pentru lemn (CNC insemnand „computer numeric control”) – uneori chiar cu laser!
Lasă un răspuns