Eu și Andrei în 1987
Îmi aduc aminte că de mic copil am fost învățați de către bunici să ne rugăm în fiecare seară înainte de culcare, stăteam în genunchi lângă pat (atunci încă mai puteam) și spuneam Tată-l Nostru pe ungurește. Pe perioada școlii nu mă rugam, cred că nici nu era voie, sau râdeau ceilalți copii și știți cum erau vremurile alea 🙁 .
În 1987 când eram internat la Spitalul De Recuperări din Cluj, era acolo o femeie de servici care se purta frumos cu noi (atunci am aflat că e Pocăită, dar nu știam ce înseamnă asta), ne povestea despre Dumnezeu, despre Isus, ect. Tot ea ma învățat Tatăl Nostru pe Româneste și de atunci mă mai rugam uneori, că la Spitalul De Recuperări din Cluj era mai libertate față de Școala Ajutătoare nr 9 din Jucu, jud. Cluj.
Au trecut câț-va ani până prin 1991 cred când au început să mă mai viziteze Pocăiții, ne cam teme-am de ei că umblau tot felul de povești neadevărate despre ei, cei mai învârstă știți cum erau vremurile pe atunci 🙁 . Am primit o Biblie și toată perioada rece am citit-o toată (Vechiul și Noul Testament), nu aveam altă ocupație în acea iarnă, nu avea nici tv. Am umblat o perioadă prin 1993-1995 la Biserica Penticostală din Bogata, îmi plăceau cântările foarte mult și când începeau să cânte 40-50 persoane, tare fain era, când se rugau strigau tare și acest lucru era deranjant. Din păcate insistența exagerată a unora de a mă pocăi și lista prea lungă cu ce nu am voie să fac 🙁 , eram tânăr și cam tot ce-mi plăcea, era pe lista cu ce nu era voie 🙁 , mă gândesc că dacă era cineva mai înțelept să-mi explice că ; Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 Corinteni 6:12). Mi-e îmi plăcea să ascult muzică și cel mai mult îmi plăceau țigările (băutura nu mi-a plăcut niciodată) și cu cât îmi erau mai interzise, cu atâta era râvna mai mare pentru a fuma, când mi sa dat voie, m-am lăsat singur de ele, dar nu a fost ușor de loc . Și datorită acestori treburi m-am îndepărtat de Pocăiți și chiar îi ocoleam, cu toate că pe mine în tot acest timp ma ajutat o femeie Pocăită din Anglia foarte, foarte mult, eu fugeam de Pocăiți și Dumnezeu mă salva tot prin Pocăiți, slavă Domnului.
Lasă un răspuns