Salut, îmi aduc aminte, era pe la începutul anilor 2000, era vara și m-am înbolnăvit de Hepatită, nu mă durea nimic, doar că mă urinam foarte închis la culoare (ca motorina). M-am dus la dispensarul medical și i-am spus doamnei Doctor de Familie și mi-a zis, dute acasă și pregăteștete că în 2-3 ore vine Ambulanța și te duce la Spital, eram și într-o perioadă de criză financiară rău 🙁 , dar a trebuit să mergem. La Turda Spitalul de Boli Infecțioase era închisă și m-au dus direct la Cluj 🙁 . Am intrat într-un salon, nici perdele nu erau la geamuri, cu două paturi, două noptiere, o masă și baie. După vreo două zile a început greul, sau terminat și puțini bani care îi mai aveam, problema cea mai gravă era că nu mai aveam bani de țigări 😀 , fumam amândoi și era o problemă foarte gravă 🙁 . Stăteam doar în cameră, nu era voie nici pe colidor, plictiseală maximă 🙁 . Aveam ultimi 5 lei și un pachet de țigări costa 6 lei, era seară și eram nervoși din lipsa dozei de nicotină 🙁 , sa dus Andrei la unul să-i dea 1 leu pentru o țigară, dar a fost refuzat, am fost și mai nervoși în seara aia 😀 .Cu greu am găsit la cineva o cartelă de telefon fix, i-am dat la ăla 2 lei să mă lase să o sun pe vară-mea 1 minut, vremuri foarte grele am avut noi mai demult 🙁 . Cu restul de 3 lei, am hotărit împreună cu Andrei, ca el să vină acasă din Cluj și să facă rost de bani și să aducă de acasă casetofonul ăla 2 în 1 și câteva casete și ceva haine de schimb. Casetofonul ăla 2 în 1, erau practic două casetofoane una peste alta, la unul mergea partea mecanică și la cealalt mergea partea electronică și am făcut eu o improvizație și ascultam muzică 😀 . A început să fie mai bine, toată ziua ascultam muzică la casetofon, aveam țigări cu porția 😀 . După încă vreo 4-5 zile a venit un văr și mi-a adus indemnizația și a răsărit soarele și pe strada noastră 😀 .Aveam bani de țigări, de un suc, aveam muzică, mâncarea foarte bună de la Spital și zilele au fost mult mai ușoare. Așa am stat 15 zile la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj, doar noi doi într-o cameră, foarte greu mă putea băga Andrei în baie, noroc că atunci eram amândoi mult mai slăbuți ca acuma 😀 . Mi-am adus aminte de această întâmplare acuma auzind de carantina de două săptămâni, acuma cu tell și internet, tv, vremea ar trece și mai ușor, nu ca altă dată 🙁 . Ce-i care trebuie să stea două săptămâni acasă în carantină, ar fi bine să asculte și să facă. Multă sănătate
Lasă un răspuns