Salut, azi vreau să vă povestesc de o bătrână, nu dau numele, din păcate e un caz real 🙁 ,tot din păcate sunt mulți bunici în această situație foarte grea. A lucrat mulți ani într-o fermă de animale, a rămas de tânără văduvă, cu trei copii, nu sa mai recăsătorit, o putea face, dar a preferat să rămână așa. Copiii au crescut și sau dus la casele lor, la oraș și ea a rămas singură 🙁 . Băiatul ia murit de vreo 20-25 ani, fata cea mare e plecată în Spania și nu o interesează soarta mame-i 🙁 ,fata cea mică vine când poate, lucrează și e greu și ei. Prin anii 90 sa pensionat și sa descurcat cum a putut, vara la sapă, creștea ceva animale prin curte și se descurca, dar cu trecerea anilor puterile o tot lăsau încet, încet 🙁 .În ultimii ani tot mai greu, dar până a stat pe picioare a fost bine. Acum are vreo 85 ani (noi sigur nu apucăm atâția ani și poate e mai bine așa) și de curând a căzut la pat, practic la mila a 2-3 vecini care o mai ajută. Ar fi vrut fata ei să o ducă la un Azil, dar are pensia prea mică, 650 lei după mulți ani de lucru 🙁 și astfel e nevoită să stea singură în casă și în pat, vecinii mai merg să o ajute cum pot, dar nici asta nu e viață 🙁 .După vreo 40 ani de muncă, trezit dimineața la 04, de două ori pe zi de mers pe jos peste 4 km, acum a ajuns să fie singură în casă, la pat (pampers) și la mila vecinilor 🙁 . Ce putem face pentru ea? Multă sănătate