Deci, aveți un plan B?

Vă dați seama ce lege este în România, dacă ai sub 65 de ani, Poți să mori liniștit acasă într un pat, Asistența Socială nu te poate ajuta . Acest lucru trebuie să ne dea mult de gândit.

Vreau să vă gândiți serios la următorul lucru și eu mă gândesc, în cazul în care cei care vă îngrijesc și se întâmplă ceva cu ei, aveți un plan B ?

Fraților de suferință, trebuie să facem ceva, pentru că va veni și ziua cea nedorită și în ultimul moment este greu de rezolvat această problemă. Am avut nevoie de aproape o săptămână ca să îl pot ajuta pe Popescu să ajungă într un azil, Poate nici nu vă dați seama câte telefoane am dat, cu câți oameni am vorbit despre această situație și doar prin niște cunoștințe am reușit să ajutăm, Slavă Domnului că am reușit.

Voi vă bazați majoritatea pe Aziluri, toate sunt pline și venitul nostru de persoană cu dizabilitate gravă, în majoritatea azilului nu este destul, cine să vă plătească diferența când nu aveți pe nimeni? .

Cunosc persoane cu dizabilități prin țară, care stau tot timpul închise între patru pereți, fie la bloc, fie la casă, plătesc pe cineva să le schimbe pampers-ul (asta în cazuri fericite când găsesc pe cineva), nu au ieșit dintre cele patru pereți pe perioada caldă doar de două, trei ori .

Cei care ajung la un Azil, nici lor nu le este viața prea roză , am aflat de curând că în unele aziluri persoanele sunt sedate ca să doarmă toată ziua și îngrijitorii să nu aibă mult de lucru, am aflat de un alt azil unde nu ai voie nici măcar să ai telefon, practic ți se îngrădește comunicarea cu cei de afară sau ca omul să nu poată publica lucrurile negative, aș putea să vă spun multe, dar mă abțin.

Gândiți vă bine la acest lucru, ce am putea face noi acuma cât timp dăm cu capul în grindă, că de obicei ne trezim doar când ne-a căzut grinda în cap, ca la Popescu . Poate nu va fi la fiecare dintre voi cineva să vă rezolve problema .

De aceea mă gândeam, să ne unim toți, toate persoanele cu dizabilități și să începem ceva campanii, să încercăm să înființăm câteva centre, aziluri unde să fie Planul B în caz de nevoie. Să încercăm să i convingem pe cei sănătoși să ne ajute, putem apela la firme, biserici, asociații, fundații și oameni de rând, putem chiar rupe și noi din veniturile noastre câte 50-100 RON, că oricum majoritatea le dați pe prostii .

Eu nu spun că este, sau ar fi un vis imposibil de realizat ca să facem în fiecare județ ca noi persoanele cu dizabilități să avem asigurat Planul B. Eu mă încred că Dumnezeu poate face aceste lucruri, vă dați seama că a făcut cerurile și pământul, apoi Planul B pentru El este o nimica toată, doar că e bine să știți, Dumnezeu lucrează prin oameni. Mie mi-ar place să veniți și cu ceva idei și sugestii pentru Planul B, dar și cu implicare. Dumnezeu să vă binecuvânteze