1 Ioan, 3:17Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?
18Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
Eu înțeleg aceste versete în felul următor; dacă de exemplu vine cineva la mine și îmi spune, uite nu am bani să cumpăr o pâine și eu i-aș spune, mă rog la Domnul și Domnul îți va da, sau vine altul și spune, uite vine iarna și nu am bani de lemne și eu îi spun, ne rugăm Domnului și Domnul îți va da. Păi așa cum mi-am deschis eu inima pentru el? Normal ar fi ca eu să fac tot posibilul ca să îl ajut, asta în cazul în care eu am acele resurse financiare ca să îl pot ajuta, o pâine nu e greu că oricine are de o pâine dar când e vorba de lemne sau alte lucruri care sunt mult mai scumpe chiar dacă nu dispun de acei bani pentru lemne de exemplu, eu am datoria ca să încerc cumva să fac rost de acei bani sau de lemne. Mai scrie întru-un loc, dacă poți să faci un bine și nu îl faci, păcătuiești. Acuma în zilele noastre sunt multe posibilități prin care se poate ajuta, să suni prietenii, poți să suni frații, poți să scrii pe Facebook și inviți oamenii să ajute. Deci, dacă vrei ceva cu adevărat se poate. Dacă Domnul trimite pe cineva să vă ceară ajutorul, doar ca să te încerce, v-ați gândit vreodată la această posibilitate? De aceea cred că a pus Pavel copilașilor să nu iubim cu vorba și cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. Aud în multe locuri, ne rugăm Domnului și Domnul să lucrezi, întradevăr Domnul lucrează doar că lucrează și prin tine, dacă tu vrei cu adevărat. Domnul să vă binecuvânteze
Lasă un răspuns