De când e lumea, lume (sau, mai degraba, de cand există civilizatie, adică orase si cladiri de toate soiurile) nu a existat casa fara mobila. Din motive lesne de inteles, primii oameni care au avut un acoperis deasupra capului si-au dat seama ca au nevoie de mese si scaune pentru a putea lua masa in conditii cat de cat decente. Din descoperirile arheologice rezulta ca stramosii nostrii au constientizat aceasta necesitate cu vreo 30.000 de ani in urma si ca, dupa ce si-au dat seama ca au nevoie de mese, scaune si alte piese de mobilier, s-au pus pe treaba si au inceput sa si le fabrice. Cum pe atunci nu existau nici fabrici si nici macar ateliere, oamenii din preistorie si-au facut mobile „in regie proprie”, fara sa le treaca prin minte ca, in acest fel, deveneau precursorii IMM-urilor si al PFA-urilor din ziua de azi. Dar pe vremea aia oricine putea sa-si faca singur mese si scaune fara sa ceara vreo aprobare si fara birocratie, pe cand niciun birocrat din ziua de azi nu ar putea fara masa si scaun (mai ales fara scaun sau fotoliu, termene care au sfarsit prin a deveni sinonime cu cel de „functie” sau „post bine platit”)…
Nu trebuie sa ne imaginam ca primele mese si scaune erau facute din lemn sau placi aglomerate (pana la aparitia „rumegusului presat” aveau sa mai treaca destule milenii). Primele mese si scaune erau niste pietroaie mai mult sau mai putin cioplite. Au existat insa si alte solutii, dupa cum ne spun arheologii. De pilda, in anticul Sumer (unde si lemnele, si pietrele erau raritati costisitoare, care se aduceau de la mari departari) mesele si scaunele se faceau din acelasi material ca si casele: lut uscat la soare. Asta pentru ca a transforma lutul in caramizi insemna ardere, iar in lipsa lemnului, de unde combustibil? Ce e drept, mai existau si fericiti, a caror situatie materiala le permitea sa-si cumpere scanduri de import – dar si acestia (sau, mai bine zis, mesterii care lucrau pentru ei) trebuiau sa dea dovada de multa inventivitate pentru a face economie de lemn. Si asa au aparut scaunele ale caror picioare erau facute din oase de bovidee…
Sa nu va inchipuiti insa ca banalul scaun era, in Antichitate si in Evul Mediu, chiar atat de banal ca in ziua de azi! Pe atunci, doar „lumea buna” isi permitea sa stea pe scaune. In casele sarantocilor, ca si in carciumi, lumea statea pe banci – care, de cele mai multe ori, erau niste trunchiuri de copaci tatate in doua, pe lung, infipte in doi sau mai multi bulumaci batuti in pamant. Ca podeaua, din pamant batatorit era! De-abia prin secolul al XVI-lea scaunele s-au „democratizat”, ajungand aceste ultrabanale piese de mobilier de care astazi nu ne pasa prea mult.
Dar hai sa lasam istoria, draga cititorule – hai sa revenim in secolul XXI, unde atat in locuinte, cat si la birouri, e nevoie de mese si scaune „destepte”.
Iar daca iti doresti asa ceva, da o tura (virtuala) pe site-ul celor de la Multimo Mobilier Inteligent. Vei gasi acolo masute cu piciare scurte care pot fi ridicate la inaltimea normala (cam 80 de centimetri, de obicei), masute de calculator a caror forma poate fi modificata in functie de necesitati, masute scunde pentru copii care se pot transforma in mese „standard”, dar cu scaun (de fapt, o bancuta haioasa foc) incorporat si multe, multe altele. Pe tine ce te tenteaza sa cumperi de aici?
Lasă un răspuns