De ceva vreme încoace tot mai mulţi prieteni care sînt persoane cu handicap, mă roagă să le public pe blog-ul meu şi Poveştile Lor. Pentru asta am hotărît să fac o pagină specială în care să le public în ordinea în care le primesc. Pentru ce-i interesaţi să public Poveştile Lor îi rog să mi le trimită prin mail  http://zoltybogata@yahoo.com sa-u putem vorbi la tell; 0743622372 şi în limita timpului disponibil îl voi posta pe blog. Ţineţi minte, nu vă pot promite nimic :D .Îmi trimiţeţi poveştile voastre însoţite de cel puţin o poză.

—————————————————————————————————

Antal Bereczki

Ma numesc Bereczki Anton din TG. Mures, Str.Nicolae Balcescu, Nr.2 Ap.27, Telefon: 0770201639—0723437095 www.antonbereczki.com

Sunt o persoana cu dizabilitate fizica grava, si ma pot deplasa doar in carje.
Locuiesc la etajul 1 si ma deplasez foarte greu. Am coloana fisurata si spondiloza grava, nu mai pot face niciun fel de efort, deplasarea mea pe scarile blocului devenind astfel un calvar.
De aceea fac un apel umanitar, un apel de suflet, de a ma ajuta financiar pentru procurarea unei aparat electric (Sistem de ridicare pentru persoane cu handicap locomotor), care costa 5.000 euro si pe care l-as putea achizitiona de la Flavia Grup Bucuresti. http://www.flaviagrup.ro/detalii_sistem.php?id=5
Fac o campania de strangere de fonduri, deschizand 3 conturi bancare:
Cod IBAN RO48 OTPV 3200 OO13 O583 EU01
Cod IBAN RO95 OTPV 3200 0013 0583 HU01
Cod IBAN RO91 OTPV 3200 0013 0583 RO01
OTP BANK AG.TRANDAFIRILOR-TG MURES
Va rog sa va convigeti, prieteni! Uitati-va in suflet si ajutati-ma, sa pot iesi si eu in natura, printre oameni.
Va multumesc din suflet .Mai multe detali: http://www.antonbereczki.com
Din iunie ,nu mai folosesc carja,me tarasc pe scar.
Scuzati de deranj
VA OFER ACT DE SPONSORIZARE
————————————————————————————————-

Mă numesc Muraru Dumitru sînt născut în jud. Arges com. Muşateşti rămas fără părinţi la vîrsta de 15 ani am facut 10 clase plus profesională, am lucrat în Rucăr după profesională pe un şantier unde la vîrsta de 19 ani am cunoscut această fată care m-am cununat şi în ziua de azi la vîrsta de 38 de ani sînt tot cu ia, cu 15 ani în urmă am suferit un tragic acident de muncă unde am rămas în carucior pe tot restul vieţi, am 3 copi minunaţi momentan locuiesc în jud. Timis nu am casa mea, dar ce-mi doresc cel mai mult e să pot avea şi eu cuibul meu o camera dar să fie a mea, poate voi gasi anţelegere de la cei ce citesc şi-mi va da o mînă de ajutor să pot construi si eu o camera pe bucata de pamant ce mi-a lăsato mama în jud. Arges va mulţumesc şi să vă dea bunul Dumnezeu antelegerea de a mă înţelege şi pe mine deacea cer ajutoru vostru si al
prietenilor voştri oamenilor cu credinţă si de ce nu tuturor care vor să facă un
bine, mă puteţi contacta la număr de telefon 0745880176 sau 0256383328

conturi///RONI BANCA COMERCIALA
ROMANA S.A Bld.Regina elisabeta nr.5 sector 3,Bucuresti SWIFT;RNCB RO BU. IBAN
RO84RNCB0249073484880001

sau//// CONT EURO Muraru Dumitru localitatea Gottlob nr 527
COD IBAN RO30RNCBO249073484880003

va rog ajutatima puteti intra si pe blogul meu http://dumuraru.wordpress.com/

——————————————————————

Ma numesc Mocanu Daniel si am 33 de ani bolnav de arterita burger sa va spun cum a inceput boala burger in anul 1997 lucram pe unde apucam boala a inceput sa ma afecteze prin vara anului 1997 iar eu nu stiam despre aceasta boala mai nimica intro dimineata ma duceam la serviciu si deo-data au inceput sa imi amorteasca picioarele mai ales talpile ma ardeau ingrozitor eu nu stiam ca aceasta boala ma poate pandi pe mine eu am avut probleme de cand mam nascut multe defecte am avut doua operati la urechii probleme din nastere cu circulatia sangelui asa am sa continui cum ma ardeau picioarele si ma dureau foarte tare gampele de cate ori mergeam pe strada trebuia sa ma opresc cate 10 minute pentru ca durerile sa imi treaca mergeam cate 50 de metri si incepeau sa ma arda talpile foarte tare si gampele ma dureau foarte tare amputatile au inceput de la degetul mare prima rana pe care am facuto a fost la deget facusem puroi sub unghie eu daca nu am stiut ce boala este in mine nu am bagat de seama am zis ca poate mia intrat ceva ma gandeam ca mia intrat vreo aschie de lem si am stat asa pana mia afectat si mai rau a inceput sa se coaguleze si mam dus la doctor acolo miascos unghia de la deget si nu mia spus nimic nici macar sa ma mai duc la control  si nu am bagat de seama am zis ca poate imi va trece mia dat sa ma dau in fie care zi cu o alifie nu mai tin minte ce fel de alifie si mam dat in fiecare zi parca ma tot sapa cat mai adanc nu imi trecea deloc si a inceput sa se coaguleze mirosea ingrozitor de urat se inegrize foarte tare si asa am stat pana in anul 1999 mam dus la urgenta si nu se uita nimeni la mine doar ma curatat putin la deget si ma pansat nici macar un calmat nu mia facut din cauza ca imi umblase la rana avem dureri foarte mari si mia spus sa ma duc acasa eram cu tata si daca tata a vazut ca nimeni nu imi da nici o atentie sa dus la directorul spitalului si ia explicat situatia mea si in momentul ala ma internat am stat internat cu rana de la deget pana am facut viermi la el dupa ce a vazut ca am facut viermi la el a doua zi ma curatat ma pus sa stau in apa distilata calduta intru lighian mia spart pulpa osului de la deget si a doua zi la fel sa intamplat am facut viermi ma curatat iara si ma dus la dermatologie ma bagat la sala de operati si ma operat pe tot piciorului pe vena principala am mai stat vreo 10 zile in spital si mia dat drumul acasa incepuse sa imi treaca chiar incepusem sa merg in el iar in anul 2000 a inceput sa se inegreasca degetul si ma dus iara la spital a doua zi ma bagat la operatie si mia taiat laba piciorului dupa ce mia taiat laba piciorului a doua zi sa imfectat si mai tare facusem o floare la rana un miros foarte urat sa coagulat si mai si mai rau de cat era dupa vreo 3 zile mia amputat piciorul de sus eram asa de fericit ca nu mai aveam dureri pentru ca am suferit enorm de mult si uite asa a inceput si la aldoilea picioar aceleasi sipstome adica la piciorul drept cam la 6 luni au inceput durerile mai ales ca ma lasam mai mult pe dreptul dupa ce mia afectat si piciorul drept tot de la degetul mare a inceput mai facusem inco o rana pe laba piciorului in partea dreapta a labei am stat asa pana mia sapat pana la os rana mam dus la spital primele 4  5 zile ma curata regulat de doua ori pe zi la rana iar dupa acele zile nici macar nu ma baga in seama ma curata la rana o data la 4 zile ma rugam de ei sa ma curete la picior si mi se spunea ca sa astept ca ma curata eu asteptam la sala de pansamente si ei plecau acasa si eu asteptam ca prostul acolo si cand veneau a doua zi le spuneam si imi spuneau ca a uitat de mine ba ca a avut operati de facut si tot asa ma tot amanau si cand ma pansa tragea de acel pansament de pe rana de ma seca la inima de durere si ma rugam de ei sa imoaie mai inti pansamentul sa nu mai traga asa ca ma doare si tipa la mine am mai stat vreo 5 zile in spital si daca a vazut ca am prins coaza la rana mia spus ca nu mai aste nevoie sa stau in spital ca mia trecut dupa vreo 15 de stat in spital mia dat drumul acasa eu find acasa nu stiam ce sa fac si ma mai curatam eu singur la rana am mai stat asa pana in anul 2004 dar aveam o gaura in picior ca mam dus si mam rugat de ei sa imi amputeze piciorul ca nu mai suport atat durere si in anul 2004 la ora 20.30 seara mia amputat si piciorul drept am mai stat vreo doua zile in spital si mia dat drumul acasa iar din 2004 au inceput problemele la stomac si de atuncia sufar cu stomacul ma dus in repetate randuri la spitale cu speranta ca cineva imi va spune ce am la stomac dar toti imi spuneau ca nu am nimica ca este de la nervi  si de la stres manile au inceput sa ma doara daca mai fac si eu cate ceva prin casa sau mai sparg cate un lemn pentru foc la soba ma ia o durere de maini si imi amortec foarte tare si uite asa este povestea mea despre cum am suferit si cum sufar incontinuare pentru ca imi este frica sa mai ma duc prin spitale acuma sufar cu stomacul ca nici noptile nu mai dorm Ma numesc (Mocanu Daniel )si ma bucur ca mam descarcat cu aceasta poveste trista nu mai bine va doresc.

  • EUR: RO58RNCB0065114209000002, deschis la BCR, sucursala București Noi, titular Mocanu Daniel
  • RON: RO85RNCB0065114209000001, deschis la BCR, sucursala București Noi, titular Mocanu Daniel

Contact

                             Ajuta-ma sa nu imi pierd zambetul si speranta !

Buna ziua,

Florin Stanciu

Ma numesc Florin Stanciu, sunt din satul Zina,  judetul Sibiu, am 19 ani si va impartasesc povestea mea…

La numai 9 ani, am fost diagnosticat cu distrofie musculara tip Duchenne.

De atunci n-am mai putut sa merg, sa ma joc, sa ma spal, sa ma imbrac si toate acele lucruri pe care un copil normal le-ar putea face singur…

Boala a avansat rapid  si treptat, n-am mai putut folosi muschi de la maini si picioare si din 2007  sunt imobilizat in scaunul cu rotile.

Distrofia musculara Duchenne (DMD) este forma cea mai raspandita de distrofie musculara, afectand cca 3 baieti din 1000 si este o boala ereditara… decesul survine in jurul varstei de 20 ani, ca urmare a complicatiilor respiratorii sau a insuficientei cardiace.

Am gasit pe internet 2 clinici care m-ar putea ajuta sa–mi pot prelungi viata :

Shenzhen Beike Biotechnology Co. Ltd, Hangzhou, China

http://www.beikebiotech.com

Emcell Cell Therapy Clinic Kiev

http://www.emcell.com

  Parintii mei sunt oameni simplii de la tara. Tata munceste cu ziua, iar pentru mama singurul venit este ajutorul pentru insotitor de handicapat si grele sunt situatiile cand imi este rau si trebuie sa mergem la spital, neavand niciun ban la noi…..

Tratamentul la aceste clinici depaseste 30000 euro, dar asta nu ma impiedica sa sper…

Stiu ca viata e foarte grea pentru fiecare dintre voi in tara asta, dar putin de la multi poate salva vieti.

Va rog sa ma ajutati si pe mine, asa cum ati ajutat pe multi, sa  nu imi pierd zambetul si speranta!

Pentru cei care vor sa  doneze o suma oricat de mica , o pot face in urmatoarele conturi :

– pentru donatii in euro: RO03BPOS33408297955EURO1
– pentru donatii in lei: RO68BPOS33408297955RON01

Stanciu Letitia (mama)
sucursala BANC POST

Daca doriti sa ma contactati,  telefonul  meu este 0748334906 – Florin sau id de messenger: stanciuflorin18

Cu incredere in Dumnezeu, Florin Stanciu – Sibiu

UDAPTED 12.03.2013.

Din păcate Florin a plecat mult prea repede dintre noi. Dumnezeu Să-l Odicnească

———————————————————————
IMG_11032013_223628Ma numesc Vlad Sorinel, am 44 ani, sunt casatorit,
am doua fete, dintre care una este casatorita si am un
nepot de 2 ani.
Sunt din orasul Bumbesti – Jiu, satul Curtisoara,
judetul Gorj. Sunt imobilizat la pat si am handicap gradul
unu, grav.
Dar sa va spun cum am ajuns în situatia asta.
De meserie sunt tâmplar, dar nevoia de bani si, mai
ales, nevoia de a cunoaste si de a învata tot mai mult, am
ajuns sa învat si sa lucrez în constructii prin Bucuresti, fara
carte de munca, învatând tot ce se poate, de la zidarie la
sudura, gresie, faianta, electricitate, etc.
În luna februarie 2011 am plecat din Bucuresti si am
decis sa vin acasa pentru ca în apropiere se construia o
statie de epurare a apei reziduale si am zis ca ar fi bine sa
lucrez si eu cu carte de munca si cu forme legale.
M-am angajat la o firma din Petrosani, jud.
Hunedoara, firma care construia pavilionul administrativ.
Toate bune si frumoase. Eram o echipa de 6 muncitori, dar
nici unul nu aveam vreo calificare în constructii si am luat
cladirea de la fundatie, cu armatura de fier, placa de beton,
zidaria si cofragul pentru centura.
În ziua de 23 august 2011 IMG_11032013_223725trebuia sa turnam betonul
în centura de rezistenta a zidului cu pompa de beton. Am
început lucrul la ora 6, pe la ora 7 a venit pompa, a calat si
pe la ora 8 au venit doua masini cu beton, eu fiind
repartizat la dirijarea furtunului pentru a turna betonul în
cofrag. M-am urcat pe cofrag, deoarece nu aveam schela
si nici un fel de echipament de protectie.
Am început turnarea si dirijarea furtunului de beton.
La ora 9 mai ramasese de turnat aproximativ 10 m lineari
de beton si o masina a plecat la Tg.-Jiu sa aduca 2 m de
beton. Dupa aproape 30-40 de minute a venit masina cu
beton, eu m-am urcat pe o scara si apoi pe cofrag. Am
prins furtunul cu mâinile goale si, în aceeasi secunda, am
fost aruncat jos de la 3,5 m. Pentru câteva secunde mi-am
pierdut cunostinta.
Când mi-am revenit, eram cazut pe burta si colegii
ma tineau nemiscat. Atunci am scuipat jos doua masele.
Atunci a început calvarul meu, nenorocirea mea si a
familiei mele.
Am fost dus la Spitalul de Urgenta cu ambulanta si
dupa investigatiile ce mi s-au facut acolo, m-au trimis cu
un helicopter la Spitalul Bagdasar – Arsenie din Bucuresti,
secţia neurochirurgie II, la domnul profesor Exergian.
Dupa mai multe analize si investigatii medicale mi s-a
dat urmatorul diagnostic: „Paraplegie vertebro-medulara
T4-T5”. M-au trimis la sectia de recuperare.
Dragi prieteni, de atunci am fost pe la mai multe spitale din Bucuresti, Tg.-Jiu si Spitalul de recuperare
Neuro-musculara din Arad. Toti medicii mi-au dat sanse si
se vede ca am sanse sa ma recuperez, dar am ajuns la
fundul sacului, pentru ca fostul meu patron nu m-a ajutat
în nici un fel, nu mi-a dat nici un telefon sa ma întrebe daca
mai traiesc. La insistentele primarului din Bumbeti-Jiu si a
fiicei mele, mi-a scos ochii cu 1.000 lei.
Am cumparat pe banii mei o gramada de accesorii
medicale, corset pe care l-am purtat 3 luni, orteze care mau
costat o gramada de bani, sonde pentru a putea sa
urinez si multe altele.
Fiind declarat accident de munca, Casa de Sanatate
nu mi-a dat nimic, toate acestea trebuia sa le suporte firma
la care am fost angajat. Patronul nici nu a vrut sa auda de
asa ceva, ba când a auzit ca i-am facut reclamatie la
procuratura si fiind dat în urmarire penala de catre I.T.M.
Gorj, mi-a închis telefonul în nas. Am avut nevoie de niste
medicamente din Germania si Spania si le-am procurat
foarte greu.
Ancheta împotriva patronului avanseaza foarte greu,
pentru ca este un om influent si are foarte multe relatii, iar
eu am ajuns la limita saraciei.
Iarna trecuta acoperisul improvizat era sa cada pe
noi, iarna asta nu stiu ce o sa facem. Am ajuns si o povara
pentru familia mea. Cred ca as putea intitula povestea de
viata „Nenorocirea unei familii”, pentru ca familia mea s-a
distrus. Fata cea mica a început scoala la postliceala,
deoarece nu a putut da la facultate din cauza mea. Când a
facut 18 ani, nu am putut sa îi facem o masa de majorat
pentru ca nu am avut bani. Am ajuns si o povara pentru
familiamea.
Dragi cititori, am nevoie de ajutor din partea d-voastra,
mai ales de bani pentru acoperis la casa, pentru
lemne, pentru a merge la recuperare, pampers,
medicamente si multe altele.
Când am cazut, m-am facut praf: am avut capul spart
si umflat, fractura de piramida nazala dreapta, 2 masele,
mâna stânga rupta, sânge în pleura plamânului stâng si
lovitura la coloana. Nopti întregi am plâns si mi-am dorit
moartea, întrebându-ma De ce eu? De ce mie?
Legat de bani, am scris la fundatii, asociatii… însa
nimic. Nu mi-a mai ramas decât Bunul Dumnezeu la care
ma rog si dimineata si seara.
Cine vrea sa ma ajute cu cât de putin, ma poate
contacta la telefon .
În speranta ca glasul meu va fi auzit de catre cineva,
eu si ce a mai ramas din familia mea va multumim din
suflet.

contact. 0762-040742

VLAD SORINEL 

loc Bumbesti Jiu  jud.Gorj

sat. Curtisoara ,nr.166A 

 

———————————————————–

copil-TILICA-Botosani Povestea mea
Bună ! Eu sunt Dorinel,am 4 ani şi asta e povestea mea…

De foarte mulţi ani mama nu mai spera că va mai avea vreodată baitel, dar eu m-am gândit să-i fac o surpriză. Am 12 săptămâni şi ea încă nu ştie. Abia aştept să o cunosc !
Sunt în burtica ei de 28 de săptămâni, mă simt bine şi ocrotit dar tare nedumerit sunt când ceva mă smulge de acolo iar eu nu sunt pregătit. Aş vrea să ţip dar nu pot să respir până când o doamnă doctor mă ajută şi reuşesc să scot un sunet dar încă nu pot respira. Iau şi o notă, nota 2 si 5 la cinci minute; nu este o notă mare dar eu sunt mare, am 1200 gr.
Mama e tare fericită dar eu nu ştiu dacă voi supravieţui primei nopţi. Plămânii mei nu sunt destul de dezvoltaţi nici măcar pentru a primi oxigenul ce intră prin tubul ăsta mare din guriţa mea.
        E dimineaţă ! Am reuşit dar îmi este înţepat tot corpul, tubul mă deranjează şi mama nu e lângă mine. Nu e tocmai aşa cum mi-am imaginat că va fi, iar când am cunoscut-o pe mama , plangea, dar nu de fericire. La scurt timp m-am şi botezat, de atunci mă cheamă Dorinel Tilica.
        Zilele trec … multe perfuzii, transfuzii si o face din nou pe mama sa plângă, dar eu voi lupta în continuare. După două săptămâni mama îmi intinde un deget şi eu îl prind în manuţă şi n-aş mai vrea să-i dau drumu’        A trecut o luna şi jumatate … e o zi mare, nu voi mai fi intubat iar tubul va fi înlocuit cu o măscuţă. E mult mai bine aşa ! La câteva zile mama mă ia în braţe pentru prima oară. Sunt fericit ! Stau nemişcat şi n-aş mai vrea să mă mai dezlipesc de pieptul ei. Parea că totul va reveni la normal, ba mai mult, il cunosc şi pe tata . Ii aud vocea şi mă străduiesc să deschid ochii şi să privesc în direcţia lui. Tata îmi vede pentru prima oară ochii negri şi mari. E copleşit de emoţie. În curând îmi verifică ochişorii şi d-nul dr. oftamolog să vadă dacă vederea mea este în regulă dar n-a putut sa ne dea nici o veste bună. Făcusem retinopatie şi îmi pierdeam vederea într-un ritm alert. .
        După 3 luni, părinţii mă iau acasa, îmi cunosc surioara, sunt alintat şi răsfăţat deşi din pacate nu-i vad chipul mamei doar o aud.Cumplite au fost acele zile dar mai cumplit pentru ca in jurul meu auzeam doar voci:mami,tata,surioara si multe alte voci.
  O oază de speranţă se întrevede printr-o operatie la o clinica din America:William Beaumont din Detroit care trebuie început de la o vârstă cât mai fragedă, însă costurile sunt cu mult peste posibilităţile financiare ale parinţilor mei. Dacă la început timpul se scurgea în favoarea mea şi cu fiecare zi ce trecea şansele să supravieţuiesc erau tot mai mari, acum timpul s-a întors împotriva mea şi cu fiecare zi care trece se scurg şi şansele mele de a putea vedea vreodată.
        Aşa m-am gandit să scriu povestea mea în speranţa că o va citi destui oameni cu inima bună ce mi-ar putea acorda o şansă să nu mă întreb niciodată de ce sunt diferit de ceilalţi copii, de ce nu mă pot juca, de ce nu pot să-mi îmbrăţisez mama …
        Vă mulţumesc că mi-aţi citit povestea , vă mulţumesc din suflet pentru ajutorul vostru !
Cu drag,
Dorinel Tilica

 

Da-mi un share !!!
  •  
  •  
  •  
  •  
  •