Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Galateni, 6;9

Poezie de Marinică Savu

Se lasa cortina,iar tu te retragi
Spre-o cale de nimeni stiuta,
Renunti si la tine si la tot ce ti-e drag
Te-ndrepti catre-o cale pierduta
O piesa de teatru ce sta sa se-ncheie
Cu reprilici celebre si reci,
Din actorul din  tine-a ramas o scanteie
Fa plecaciunea caci e vremea sa pleci.

Te retragi de pe scena putin ratacit
Spre cabina te-ndrepti lacrimand,
Ai jucat piesa aceea…cu actorul grabit
Toata viata iti trece ‘ntr-o secunda prin gand.
Toata aceasta viata-i un teatru
Si-l joci dupa reguli nescrise,
Ai noroc daca-ti iese o-ncercare din patru
N-ai jucat niciodata dupa replici precise.
Acum te retragi si cortina se lasa
Multi te aplauda sau poate ca nu,
O tigara-ntr-o mana si-o ultima masa
Actorul grabit de pe scena vietii esti tu.
                                                         MariniS

Previous

Am plâns multe zile în șir după acel cărucior

Next

Alege … viata!

1 Comment

  1. Da, suntem actori, cu totii. 🙂 Unele scene le jucam mai bine, altele mai puţin bine. 🙂
    Multa sanatate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén